După zeci de ani în care a suferit un regres al populației, râsul revine încetul cu încetul în pădurile de pe teritoriul european. Acest prădător discret era o prezență obișnuită a pădurilor de pe continent, însă cea mai mare parte a populației de râși din Europa a dispărut în ultimele două secole.

Numărul râșilor a scăzut dramatic din cauza vânării excesive, a modificărilor survenite în mediul natural și a fragmentării habitatelor, care le îngrădește deplasarea. Mai mult, lipsa unei abordări comune în statele UE pentru monitorizarea și managementul acestor animale a accentuat acest declin. Cea mai mare provocare la nivel european este integrarea monitorizării, conservării și managementului într-o strategie comună, transnațională.

În multe regiuni ale Europei, râsul a fost eliminat în mod intenționat. Începând din anii 1970, râsul a beneficiat de protecție legală, iar în aceeași perioadă au apărut și primele proiecte de reintroducere în zonele din care dispăruse complet. În prezent, în Europa trăiesc circa 9000 de râși, dintre care 2300–2400 în zona Munților Carpați. Dintre aceștia din urmă, cei mai mulți cutreieră pădurile României, cifrele oficiale vorbind de circa 1200–1500 de exemplare.

Reintroducerea cu succes a râsului în habitatele din care a dispărut depinde foarte mult de gradul de acceptare al publicului. Tocmai de aceea, începând de anul trecut, 11 iunie a fost declarată Ziua Internațională a Râsului, rezultatul unei inițiative în cadrul proiectului transnațional 3Lynx. Mai multe evenimente publice au loc astăzi în Europa pentru a crește atenția față de această specie periclitată.

Râsul în Europa Centrală și de Est

În România, cei peste 1000 de râși trăiesc într-un areal total de circa 6000 km², vânarea acestora fiind interzisă prin Directiva Habitate a UE. Potrivit experților, populația de râși din țara noastră este una viabilă, sănătoasă, care ocupă o mare varietate de habitate din munții Carpați. Cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor lor naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, reducerea surselor de hrană din cauza exploatării excesive a vânatului, braconajul, dar și unele boli și paraziți răspândiți de câinii și pisicile fără stăpân.

WWF România derulează în prezent două proiecte dedicate carnivorelor mari – ConnectGREEN și EuroLargeCarnivores – care au ca scop creșterea conectivității ecologice a habitatelor, respectiv îmbunătățirea coexistenței om-carnivore mari. În ultimii ani, WWF-România și-a îndreptat eforturile către securizarea coridoarelor critice de deplasare și migrație a carnivorelor mari din zonele de conservare, spre exemplu în Sud-Vestul Carpaților, în zona de trecere dintre Munții Apuseni și Carpații Meridionali (construcția autostrăzii Lugoj – Deva) și în Maramureș. O pagină dedicată râsului, cu informații despre biologia, comportamentul și răspândirea acestui animal, a fost creată pe website-ul organizației și poate fi consultată aici.

Râsul a dispărul complet din Ungaria în timpul celui de-al doilea război mondial, însă au început să-și refacă apariția prin anii 80. Începând din 1993, râșii se bucură de o protecție sporită, fiind declarați Mamiferul Anului 2019 în cadrul programului anual  Vadonleső.

În Ucraina, râșii pot fi întâlniți în regiunile Carpați și Polesia, bucurându-se de statutul de specie protejată prin aceeași Directivă Habitate. Sunt puține date despre această populație și dinamica ei, însă pentru a dezvolta un management și o conservare adecvată a habitatelor, WWF-Ucraina și WWF-Polonia au lansat o inițiativă comună de colectare a datelor din teren. WWF-Ucraina a lansat ”Programul Salvați Râsul” pentru a atrage atenția publicului larg și pentru a sprijini eforturile de conservare la nivel național și regional.

Slovacia deține o populație de circa 300–350 de exemplare de râși, sursă importanță de dispersie naturală către țările din jur. Populația este una viabilă, însă, în ciuda protecției stricte prin Directiva Habitate, braconajul ridicat și fragmentarea habitatelor au făcut ca numărul indivizilor să stagneze.

Despre râsul eurasiatic

Râsul eurasiatic (Lynx lynx) este o specie grav amenințată, care este protejată legislativ prin Directiva Habitate a UE și legislațiile naționale. Un râs adult cântărește între 20-35 kg și are o înălțime de circa 70 cm. De obicei, râsul devine activ la asfințit, însă în perioadele de împerechere circulă în timpul zilei. În rest, preferă să-și petreacă ziua odihnindu-se la adăpostul unor stânci sau a unui copac stufos. Hrana sa constă în principal din șoareci de pădure, căprioare, vulpi și uneori mânji lăsați nesupravegheați.

Râșii sunt animale teritoriale, care cutreieră zone de până la 400 km², ceea ce înseamnă că ei traversează tot timpul granițele, iar teritoriile lor se suprapun uneori pe suprafața mai multor țări. Tocmai de aceea, râșii au nevoie de zone forestiere continue pentru a supraviețui, o condiție din ce în ce mai greu de asigurat în Europa. Pentru a proteja eficient râsul, este esențială o abordare europeană, la nivel științific, politic și al publicului larg. Conectarea populațiilor de râși din Europa este cheia pentru supraviețuirea pe termen lung a acestei specii.

You Tube video râs:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=18&v=VJ_nc2ehJhM

https://www.youtube.com/watch?v=MUWhTGwhkeY

Informații generale despre râs

http://www.wwf.ro/ce_facem/specii/rasul/